Papa Urban al II-lea

Papa Urban al II-lea, omul ce a fost facut responsabil de initierea cruciadelor, s-a nascut in 1042 purtand numele de Odo de Lagery, in alte surse Ottho sau Otto. Odo provenea dintr-o familie de cavaleri din Chatillon-sur-Marne (regiunea Champagne) si s-a aflat pe scaunul papal intre anii 1088-1099.

A studia la Reims, unde a aajuns ulterior arhidiacon. In 1070 s-a mutat la Cluny, manastirea precusrsoare a ordinului cistercian care va juca un rol important in formarea Ordinului Templierilor. in 1078 devine episcop cardinal de Ostia si consilier al Papei Grigore.

Odo de Lagery a devenit Papa in 1088 la varsta de 46 de ani. Faima i-a fost adusa de celebrul discurs tinut in 27 noiembrie 1095 privind chemarea la cruciada.

Acest discurs ne-a parvenit din doua surse:

Sursa I

"Eu, Urban, slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu, catre toti crestinii, printi si supusi care asteapta in Flandra: salutari, gratie apostolica si binecuvantare.
Fratilor, credem ca a trecut mult timp de cand auzim ca furia barbarilor a  pricinuit mari pierderi regiunilor din Orient. Mai mult decat atat,  chiar tine in servitute Sfanta Biserica a lui Hristos si sfantul oras Ierusalim glorificat prin Patimile si prin Invierea Sa. Ingrijorati cu piosenie de aceste calamitati am vizitat regiunea Gaul si ne-am dedicat cu larghete ajutorarii regelui in eliberarea bisericii din Est. Am hotarat la Conciliul de la Auvergne ca participantilor sa le fie considerate iertate pacatele. Si am hotarat ca iubitul nostru fiu, Adhemar, episcop de Puy, sa fie comandantul acestei expeditii. Deci cei care, din fericire, vor dori sa participe la aceasta calatorie se vor afla sub comanda sa, ca si cum ar fi fost ai sai, si sa accepte intru totul pierderile si deciziile sale. Daca sunt unii dintre voi carora Dumnezeu le-a inspirat acest legamant, spuneti-le ca el (Adhemar) ii va stabili cu ajutorul lui Dumnezeu in ziua Adormirii Maicii Domnului ca ei sa se poata alatura celor ce ne urmeaza."

August C. Crey - "Prima Cruciada: insemnari ale martorilor oculari si participantilor" (Princeton: 1921), 42-43

Sursa II

"Mult iubiti frati: manat de nevoie, Eu, Urban, cu voia lui Dumnezeu Papa al intregii lumi, am venit in aceste parti ca ambasador al unui mesaj divin catre voi, servitori ai lui Cristos. Sper sa va gasesc servitori credinciosi si zelosi ai lui dumnezeu asa cum am stiut ca sunteti. Dar, daca voi gasi in voi vreo deformare sau o cale necinstita contrara legilor lui Dumnezeu, cu ajutor divin voi face tot posibilul sa o indepartez. Dumnezeu v-a pus pastori ai turmei sale pentru a o sluji. Dumnezeu se va bucura daca va va gasi paznici credinciosi. Va numiti pastori; aveti grija sa nu va purtati ca mercenari. Fiti dar adevarati pastori cu toiagul intotdeauna in mana. Nu dormiti, vegheati la toate faptele voastre.Daca datorita neglijentei voastre, lupul va rapi una din oile voastre, cu siguranta veti pierde rasplata de la Dumnezeu. Si dupa ce va vor biciui amarnic mustrarile de constiinta pentru greselile voastre, veti fierbe in iad, acolo unde locuieste moartea. Potrivit evangheliei  voi sunteti sarea pamantului (Matei 5:13). Dar daca veti da gers in indatoririle voastre, cum , as vrea sa intreb, mai puteti fi sarati?

Baile Herculane

Cât de tristă e acum o staţiune care era în trecut extraordinară!

Romanii au construit aici, la fel şi habsburgii, două imperii ce au încercat în zadar să civilizeze partea asta de Europă. Ce se întamplă acum cu staţiunea nu arata decât ca cei care o administrează şi o locuiesc astăzi nu au nimic în comun cu cei care au construit-o, împărtăşesc cu totul alte valori... pur si simplu a ajuns pe mâna lotrilor care nu pot face altceva decât să jefuiască.

Clădiri de patrimoniu european, opere ale celor mai renumiţi arhitecti vienezi, printre care se numără şi Wilhelm von Doderrer, zac acum în ruină. E adevărat însă că hoţii iubitori de manele care conduc acum staţiunea nu au auzit de barocul vienez, neoclasic, art deco, art nouveau şi nu pot întelege valoarea stilului eclectic al staţiunii.

Turiştii aflati în staţiune au fost martorii unui episod cel puţin interesant: la sfârşit de septembrie a avut loc nunta unor beizadele. Ca să o facă de neuitat, au blocat accesul pe terasa Cazinoului, cunoscut loc de promenadă. Iată cum:

Aţi fi vizitat muzeul? Nu era posibil!

Placaje, cârpe şi corturi de plastic... toate pentru a acoperi cât mai mult spaţiu.

Şi asta nu a fost totul... oare să fie o nuntă din Europa sau în Iraq, Afganistan?

Camuflajul a fost perfect... Tema nunţii? Am furat şi-o s-o mai facem!

Nuntaşii au fost şi ei cazaţi în ton cu tema:

Imagini din interiorul fostului hotel Traian

Ar mai fi multe de povestit, dar deocamdată:

Poezia în grai bănăţean

Dulcele grai bănăţean mă trimite cu gândul la copilărie, la străzile prăfuite ale Vasiovei, acolo unde Tata Oancea îşi distribuia revista însoţit în multe rânduri de mascota sa, celebra gâscă.
De câte ori mi-era dor de Banat citeam cu drag poeziile lui Victor Vlad Delamarina şi Tata Oancea.

Ţucă-l moşu

Vlad Delamarina, Victor

Ţucă-l moşu, ţucă-l moşu!"
Iera vorba unui moş,
Cîn vegea copii drăcoş
Tăt cutreerînd Logoju.

Moşului i-o fost zănatu
Să şierşască la criţari.
N-adună iel bunuri mari,
Dar îl miluia tăt natu.

"Viaţa-mi iestă spră osîndă,
Pîn' la sută am vr-un an!"
Să jelea iel la givan
Cu vorba lui bună, blîndă.

Chipu lui bătrîn şi dulşie,
Samănă, mă gîngeam ieu,
Baş cu a lu Dumniedzău,
Şî-m venia să-m fac şî cruşie.

Tot copiii-l luam cu buna
Nu ca p-ăialaţ calişi.
"Moşu tucă 'piii mişi...
Răspungea şî iel într-una.

Dă colaşi şî vr-un ou roşu
Cîn pomana să împarşie,
Pră la Paşci îi făşeam parşie
Şî lu bietu "Tucă-l moşu".

"Dumnedzău să ce trăiească
Şî pră voi pră tăt d-aişi,
Moşu ţucă 'pui mişi!
"Zîşea iel să mulţămească.

Într-o iarnă d-a cumplită
Iar veni moşu-n oraş,
Gîrbovit, zdrenţos, golaş,
După zîlnica lui pită.

Şî venind la noi, viedz binie,
Baş în dzîua dă ajiun:
N-o fi moşu "Moş Crăşiun"?
Mă gîngeam ascuns în mine.

Sara-n vremea dă colindă,
Cînd sărbătoream la pom,
Ies afar' s-aud un om
Spunînd slujilor dîn cindă:
Ia sărit afară-n stradă,
Oameni buni ai lu Cristos,
Şî vedet că colo gios,
O căzut un om grămadă!"

L-or adus omu-n căldură
Şî l-or pus la sluji pă pat:
"Tuca-l moşu"-i îngheţat!"
Am strîgat io ca d-arsură.
Şî frecatu-l-or cu neauă
Şî i-or dat să bea vin fiert,
Iar tîrdzîu şi în deşert...

Dă pră şier căzusă-o steauă...
Şî s-o stîns moşu, -fireşce!
Un biet suflet chinuit !
Pămîntu l-o înghiţît,
Dar pomina-i măi trăieşce.

Din "Poezii bănăţăneşci", 1902.

Adormirea Maicii Domnului

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născatoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Am început postările cu troparul Adormirii Maicii Domnului, frumoasă alcătuire bizantină ce îşi trage rădăcinile din retorica antichităţii clasice. Suntem într-adevăr binecuvântaţi că ne putem bucura de civilizaţia bizantină de fiecare dată când păşim pragul unei biserici ortodoxe!